Slow Fox

Înaintașul Slow Foxtrot-ului a fost Foxtrot-ul.
Foxtrot-ul a apărut la începutul anilor 1920, multe din figurile acestuia, adaptate sau nu, fiind introdu-se ulterior și în Valsul Lent.

Deși prima pereche care a  cunoscut consacrarea dansând pe acest gen de muzică a fost Vernon și Irene Castle (care au popularizat o fază incipientă a Foxtrotului numită "Castle Rock") paternitatea Foxtrotului este atribuită unui actor american de vodevil, Henry Fox.
Chiar dacă teoria conform căreia numele acestui actor pare a fi foarte bine argumentată, există și alte teorii privind originea numelui. Una ar fi asemănarea cu un gen de mers caracteristic cabalinelor (equestrian gait) folosit la lecțiile de echitație și de dresură. Acest gen de deplasare a fost considerat atât de elegant și interesant încât a fost creată o rasă de cai, "Missouri Fox Trotter", cu scopul de a-l realiza cât mai bine.

O altă teorie aduce în discuție chiar vulpea (fox), cum că ar fi avut o legatură cu denumirea, ea fiind animalul care se poate deplasa cu toate cele 4 picioare pe aceeași linie. Asemănarea cu deplasarea din Slow Fox este astfel evidentă.
Foxtrot-ul a fost introdus în Europa chiar înainte de Primul Război Mondial, la origini acesta fiind un dans pasional cu miscări atât lente, cât și rapide.
La sfârșitul Primului Război Mondial (slow)foxtrot-ul era format, în general, din: "plimbări"(walks) și "Trei Pași"(Three Steps). În 1919, American Morgan a introdus o scurtă "întoarcere spin deschisă", denumită "Mogan Turn". În 1920, G.K. Anderson, un dansator foarte talentat, a introdus figurile "Pas Pană"(Feather Step) și "Schimb de direcție "(Change of direction), figuri fără de care nu ne putem imagina Slow Fox-ul de astăzi.
Profesorii de dans europeni nu erau entuziasmați de caracterul sălbatic al Foxtrot-ului și au început să-l modifice. Între 1922 și 1929, Frank Ford și Moly Spain au dezvoltat mișcarea de bază din Slow Fox. În această perioadă, tempo-ul era încă neclar, muzica Foxtrot-ului variând între 40 și 50 de bătăi pe minut, în funcție de formația care o cânta. La sfârșitul anilor douăzeci, problema ritmului a condus la despărțirea în Slow-Foxtrot (cu 32 bătăi pe minut) și Quickstep (cu 50-52 bătăi pe minut).
Anii 30 au devenit epoca de aur a Slow Foxtrot-ului, fascinația datorându-se versatilității figurilor și variațiilor ritmice permise de acesta.

Măsura muzicală este de 4/4, iar tempo-ul este de 30 de măsuri pe minut.

Slow Fox-ul este plin de prestanță și caracteristic stilului englezesc. Este dansul cu cea mai mare eleganță, grație și stil și impune dansatorilor un simț al echilibrului și o tehnică a picioarelor ce trebuie bine stăpânite, toate acestea conferind spectatorilor impresia de plutire pe ring. Slow Fox-ul se dansează pe melodiile de mare strălucire ale stilului jazz lent sau blues, lansat de marii cântăreți Ella Fitzgerald și Louis Armstrong.

<< înapoi