Rumba

Denumirea de Rumba este un termen generic ce acoperă o mare varietate de nume (Son, Danzon, Guagira, Guaracha, Naningo) a unei muzici sau dans din vestul Indiei. Semnificaţia exactă variază de la o insulă la alta. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, "Son-ul" era un dans popular al clasei medii din Cuba, fiind o variantă rafinată, mai lentă, a Rumbei. Şi mai lent era "Danzon-ul", dansul bogataşilor din Cuba, care presupunea paşi foarte mici, femeia producând o foarte uşoară basculare a şoldurilor prin îndoirea şi întinderea alternativă a genunchilor.

Există două surse ale Rumbei, una spaniolă şi alta africană. Dezvoltarea principală a avut loc în Cuba, deşi au existat dezvoltări similare şi în alte insule din Caraibe şi în general din America Latină.
Influenţa Rumbei a apărut în secolul al XVI-lea, o dată cu importul sclavilor negri din Africa. În folclor, rumba este în esenţă mimarea unui act sexual cu mişcări exagerate ale şoldurilor, cu o atitudine senzuală, agresivă din partea bărbatului şi defensivă din partea femeii. Muzica este formată din bătăi întrerupte (stacatto beat) susţinute de mişcări expresive ale dansatorilor. Instrumentele acompaniatoare includ maracas, clavecin, marimbola şi tobe.

Dansul a aparut în 1935 în filmul "Rumba", un music-hall superficial, în care George Raft juca rolul unui dansator ce câstiga moştenitoarea Carol Lombard prin limbajul universal al dansului.

Măsura muzicală este de 4/4, iar tempo-ul este de 25-27 de măsuri pe minut.

Senzuală, subtilă şi pasionantă, Rumba este numită "perla dansurilor latino-americane", fiind un dans al iubirii şi suferinţei. Se caracterizează prin mişcări ample ale bazinului şi unduiri elegante ale braţelor, având chiar şi un anumit melo-dramatism.
Astăzi, multe dintre figurile de bază au păstrat vechea poveste pasionantă de dragoste în care femeia încearcă să domine bărbatul cu ajutorul farmecului său feminin. În coregrafiile reuşite va exista întotdeauna un element de "tachinare şi fugă", bărbatul fiind ispitit şi apoi respins.
Pentru parteneră, mişcările cele mai atractive sunt cele de bazin, în timp ce partenerul îşi foloseşte întregul trup pentru a-şi impresiona şi domina partenera. Din păcate, la finalul dansului, el nu reuşeşte niciodată. Astfel, putem spune că Rumba a fost şi a rămas spiritul şi sufletul muzicii şi dansului latino-american.