Quickstep

Dezvoltat în timpul Primului Război Mondial în suburbiile New York-ului, Quickstep-ul a fost interpretat iniţial de dansatori africani şi caraibieni, debutul având loc în musichall-uri americane. Foarte repede a devenit popular şi în sălile de dans.

Foxtrot-ul şi Quickstep-ul au origine comună. În anii 1920, multe formaţii cântau Foxtrot-ul prea rapid (paşii mari ai acestuia neputând fi dansaţi la acea viteză), fapt ce a nemulţumit pe multă lume, chiar şi câteva din marile publicaţii ale vremii scriind despre acest lucru. Astfel, la sfârşitul anilor 20, au fost dezvoltate două dansuri diferite: Slow Foxtrot-ul (cu 32 bătăi pe minut) şi Quickstep-ul (cu 50-52 bătăi pe minut).

Charleston-ul este unul din dansurile care au avut o influenţă majoră în formarea şi dezvoltarea Quickstep-ului.
Englezii au dezvoltat din Charleston-ul original un dans progresiv fără "kick-uri"(mişcare specifică) amestecat cu mai sus menţionatul Foxtrot, denumindu-l "the Quicktime Foxtrot and Charleston".

Cuplul englez Frank Ford – Molly Spain a dansat în 1927 la competiţia “Star Championships" o versiune a acestuia în pereche (era un dans solo, nu în doi) şi fără mişcările de genunchi caracteristice Charleston-ului.
Figurile au fost: Quarter Turns, Cross Chasse, Zig-zag, Cortes, Open Reverse Turns şi Flat Charleston.
În cele din urmă, în anii 1928-1929 s-a născut definitiv Quickstep-ul, având caracteristice Chasse-urile şi paşii încrucişaţi (Lock Step).
Quickstep-ul a devenit foarte popular deoarece a oferit tinerilor din clasa de mijloc a societăţii un ritm plin de veselie şi dinamism specific vârstei lor.

Măsura muzicală este de 4/4 iar tempo-ul este de 50 de măsuri pe minut.

Quickstep-ul este cel mai energic dans standard, jucăuş şi vioi, cu un ritm ascuţit dar, în acelaşi timp, uşor ca un fulg, emanând un farmec aparte. Figurile sunt dinamice pretinzând mult exerciţiu şi sincronizare.

Stilul Quickstep-ului este dat mai ales de elanul “fulgerător" de paşii iuţi ce ocupă în avântul lor un spaţiu considerabil. << înapoi