Vals Vienez

Există mai multe versiuni privind originea acestui dans, însă Valsul însuși este vienez și a evoluat în Austria și Bavaria sub numele de Dreher, Deutscher sau Laendler, ultimul originar din Bavaria fiind predecesorul Valsului Vienez. Pașii și figurile Landler-ului au fost reduse datorită vitezei la șase pași astfel născându-se Valsul Vienez.

Ulterior, a fost creat ca un dans popular austriac ce presupunea mișcări robuste și mult spațiu. Adesea, partenerii erau ridicați în aer în mișcări care câteodată provocau accidente. Deoarece țăranii purtau încălțări groase și tari, dansul era foarte zgomotos.

Când a devenit prima dată popular în sălile de dans din Viena, la sfârșitul secolului al XVIII–lea, aceste aspecte au început să se schimbe. Valsul era supranumit „dansul interzis", deoarece atunci când a ajuns în sălile vieneze de dans, partenerilor le era permis să se atingă! Acesta era un lucru nemaiauzit și a avut ca rezultat defăimarea acestui dans de către oficialitățile bisericii și conducătorii comunității austriece. Dar datorită faptului că era dansul preferat al tinerilor a continuat să fie dansat. Ca urmare a trecerii către dansul de salon, s-a transformat într-un dans elegant, muzica devenind mai rafinată și orchestrată, instrumentele cele mai folosite fiind pianul, vioara și basul.

În 1787, adus pe scena Operei din Viena, a dat naștere unor dezbateri aprinse. Mozart a fost un admirator înflăcărat al Valsului, într-una dintre operele sale (Don Giovanni) fiind cântate trei valsuri unul după altul. Cu siguranță Valsul Vienez nu mai putea fi oprit. Prima melodie de Vals Vienez datează din 1770, în Paris fiind introdus abia în 1775. A durat însă până să devină popular.
În 1813, Mr. Byron condamna Valsul ca fiind frivol. În 1816, Valsul a fost acceptat și la Londra, lupta împotriva lui neterminându-se însă aici. Abia în 1833, o carte de bune maniere publicată de Miss Celibart permitea femeilor măritate să-l danseze.
După 1960 s-au purtat numeroase discuții între Germania și Anglia cu privire la numărul de figuri permise în competiții. În 1983 ICBD a luat decizia finală: "Natural & Reverse Turns", "Closed Changes", "Natural & Reverse Fleckers" și "Contra Ceck" (pe 3 timpi). Astăzi se încearcă introducerea de noi figuri care să stimuleze dezvoltarea acestui dans – "Throughaway Oversway", "Natural Hinge line on right side", "Left Whisk", "Off Beat Spin", "Two Bar Contra Ceck", "Reverse Pivot" – ultimele 4 recomandate de IDSF (Federația Internațională de Dans Sportiv) sunt dansate deja în competiții.

Măsura muzicală este de 3/4 iar tempo-ul este de 58-60 de de măsuri pe minut.

Valsul vienez este cel mai cunoscut dans standard. Datorită elanului, atrage atât dansatorii cât și spectatorii. Acest dans este legat de Viena prin muzica familiei Strauss. Valsurile Vieneze au fost însă consacrate și de alti compozitori clasici, ale căror opere au ajuns adevarăte capodopere. Printre acestea amintim "Lacul lebedelor", "Frumoasa din pădurea adormită", "Spărgătorul de nuci", care au ajuns să fie cunoscute de o lume intreagă.

<< înapoi