Vals Lent
În anul 1874, într-un club select din Anglia, se prezenta pentru prima dată un dans importat din SUA, numit "Boston".
Între anii 1910 și 1914, foarte multă lume mergea în centrul Londrei în "Boston Club" din hotelul Savoy pentru a dansa vals Boston, predecesorul Valsului Lent de astăzi.
Totuși, abia după anul 1922 a devenit la fel de cunoscut și de popular ca tango-ul. Un lucru mai deosebit care se poate aminti despre Boston este faptul că partenerii dansau unul lângă celălalt, poziția nesemănând deloc cu cea de astăzi.
După Primul Război Mondial, Valsul Lent a început să prindă mai multă formă, luându-se decizia ca mișcarea de bază să fie: „pas-pas-lângă”.
În 1922, când Victor Sylvester câștiga Campionatul Angliei, combinația pe care a dansat-o a fost formată doar din figurile "Natural Turn", "Change of direction" și "Reverse turn", mai puțin decât învață astăzi un începător.
În anii 1926-1927, Valsul Lent a fost îmbunătățit considerabil, mișcarea de bază transformându-se în “pas-lateral-lângă”. Acest fapt a făcut posibilă apariția a numeroase figuri care ulterior au fost standardizate de către ISTD (Imperial Society of Teachers of Dancing), multe dintre ele folosindu-se și astăzi în dansul sportiv.
Măsura muzicală este de 3/4 (trei pătrimi într-o măsură muzicală) iar tempo-ul este de 27-30 de măsuri pe minut.
Fiind un dans de origine engleză, muzica îi conferă un anumit caracter romantic, visător, sentimental și sensibil. Este caracterizat prin înălțări și coborâri ample și elegante, fiind considerat regele de necontestat al dansurilor de societate.
