Jive

Jive-ul, adus din America, s-a dezvoltat iniţial dintr-un dans numit “Jitteburg”, prin eliminarea elementelor acrobatice şi perfecţionarea tehnicii. Prima descriere a acestui dans a fost realizată de către profesorul londonez de dans Victor Silvester, descriere publicată în Europa în anul 1944.

Originile cuvântului 'jive' nu se cunosc exact. Se poate referi la "jive talk", adică o discuţie gălăgioasă şi colorată, nepotrivită, înşelătoare sau exagerată. Acest cuvânt reflectă caracterul dansului: săltăreţ şi gălăgios. Primele influenţe ale Jive-ului vin de la sclavii africani din America. Aceştia dansau câteva dansuri tradiţionale care aveau atât paşi simpli cât şi tripli. De asemenea, muzica lor avea un ritm contiuu de bas, şi câteva elemente ale ritmului actual de jive.

În anii 1880, existau competiţii ale acestui dans printre negrii din Sud, iar premiul era un tort, dansul primind astfel numele de "Mersul tortului". Modul exuberant al manifestării muzicale şi coregrafice ale acestui tip de dans contrasta foarte mult cu stilul mai mult decât sobru şi fără viaţă al albilor din înalta societate.

Odată cu moartea reginei Victoria în 1901, popoarele vorbitoare de limbă engleză s-au simţit mai libere şi au adoptat nu numai acest tip de dans, ci foarte multe altele, fiind considerate indecente şi mult timp după aceea.
Jive-ul este un amestec de Rock & Roll, Boogie-Woogie, American Swing şi Jitteburg, de unde reiese caracterul expresiv şi rapid al dansului. Dintre toate acestea, Jive-ul este cel mai mult legat de Swing, mai ales deoarece a evoluat în urma competiţiilor care se ţineau în America şi în anumite părţi din Europa la începutul anilor 1900. Muzica de Jive s-a dezvoltat cu precădere în perioada anilor '50 – '60, conţinând ritmuri săltăreţe şi melodii plăcute.
El poate fi dansat atât pe ringul de dans la o competiţie de dans sportiv, cât şi în discotecă sau în cluburi. Cel mai evident element distinctiv al acestui dans este viteza. Fiind din familia Swing-ului sau Lindy Hop-ului, el necesită un spaţiu de dans considerabil şi multă energie fizică. Fiind ultimul dans în cadrul competiţiilor, dansatorii sunt nevoiţi să demonstreze că după celelate patru dansuri mai au energia necesară pentru Jive.
Tebuie menţionat faptul că există două stiluri de Jive: stilul internaţional şi stilul bazat mai mult pe mişcările Swing-ului.

Jive este un dans “static”, neexistând deplasare pe sensul de dans. Timpii accentuaţi sunt 2 şi 4.

Muzica are un ritm de 4/4, cu tempo-ul de 42-44 de măsuri pe minut.

Mai trebuie adăugat faptul că acest dans conţine atât paşi de chasse, cât şi kick-uri sau piruete rapide. De multe ori aceste lucruri se succed într-un mod foarte complicat, de accea trebuie ca cei doi parteneri să rămână foarte concentraţi pentru a nu a pierde ritmul muzical. În cadrul competiţiilor, partenerii sunt de multe ori punctaţi în funcţie de energia pe care o manifestă, dar mai ales de corectitudinea şi estetica execuţiei paşilor pe ritmul melodiei. Flick-urile şi kick-urile nu trebuie să fie doar pură decoraţie artistică.

<< înapoi